Viata profesionala este modul in care fiecare isi implineste nevoia de se cunoaste pe sine insusi, de a fi util, de a fi demn de recunostinta si aprecierea celor din jur.
Implinirea sau neimplinirea acestor nevoi sunt asociate cu secretia unor neurotransmitatori si hormoni de stres care pot duce la stari extreme atunci cand ne agatam prea mult de aceste "recompense psihologice" venite din profesie. Cariera hraneste EGO-ul, face ca urgenta actiunilor ei sa darame adesea importanta linistii si fericirii personale si familiale. Prea multi oameni ajung in conflict cu ei insisi din cauza sevrajului profesional in care se complac.
Arareori intalnim in relatiile din organizatiile romanesti comportamente de tip "Adult-Adult"; Cel mai adesea sunt tip "Parinte-Copil": managerul direct tinde sa aibe comportamente de "parinte protector", ori de "parinte autoritar", stimulat fiind de multitudinea de comportamente emotionale ale subordonatilor, care baleiaza de la santaj pana la lingusire, din dorinta fundamentala de a nu isi asuma raspunderea pentru ceea ce fac. Totul isi are originea in educatia primita in familie si scoala. Aceste comportamente care uzeaza peste masura aspiratiile de "performanta organizationala" trebuie tratate cu metode locale, romanesti, si nu doar cu "vaccinuri" testate pe culturi straine.
De principiu, nu avem "calitati" si "defecte"; Caracteristicile personale se pot potrivi sau nu cu scopul situatiilor la care este cineva expus. Reactiile la aceste situatii pot fi intr-o masura datorate personalitatii. A fi "introvert", de exemplu, nu este o caracteristica mai mult sau mai putin valoroasa decat a fi "extravert". Un introvert asculta si reflecteaza mai mult, se exprima rar si consistent...
Cu cat ne apropiem mai mult de unii oameni, cu atat creste pericolul de a fi necenzurati si fara "masti", incat ne este teama de santajul ce poate surveni acestei "apropieri". De aceea am vrea sa fim ca o familie la servici, dar sa ne comportam totusi "profesional" - aproape imposibil de gasit acest echilibru!
Cred ca adevarata maturitate sta in cunoasterea si acceptarea felului tau unic de a fi, schimbator odata cu varsta si experienta, asa cum se intampla tuturor. Cum poate cineva sa creada ca are "adevarul", ca stie cum "trebuie sa fie altii", cand de fapt cele mai intime convingeri pot sa se schimbe odata cu anii?! Cert este ca trebuie sa ne ferim sa fim "victima ultimei carti citite"!
Adeseori, tinerii profesionisti au nevoi de comunicare si apreciere, bani, deprinderea cunostintelor si abilitatilor profesionale, ca sa se simta in siguranta; Cei de varsta medie au nevoie de punere in valoare a calitatilor dobandite, bani, recunoastere si program flexibil; Cei mai in varsta au nevoie de armonie in jur si liniste, ei nu mai cred in "binefacerile concurentei". Din pacate, cei care detin functii-cheie in organizatii uita sa raspunda acestor nevoi individuale si se trezesc deseori alergand singuri pentru indeplinirea rezultatelor financiare!
Reflectii despre alte aspecte din viata organizationala, sociala si familiala, despre existenta noastra in forma ei materiala, sufleteasca si spirituala le puteti descoperi si in postarile de pe Facebook, la adresa https://www.facebook.com/CorporatePerformanceSolutions
