Aveti o misiune "divina" primita odata cu rolul ocupat: de a forma gandirea oamenilor, de a lasa in urma voastra constiinte superioare care vor influenta la randul lor alte constiinte! Puteti sa faceti aceasta atunci cand va veti gasi echilibrul intre rezultatele ce trebuie livrate si timpul dedicat colegilor, cand va eliberati de presiunea de a va servi sefii mai mult decat pe subordonati, si cand veti deveni un om corect si principial.
In contextul nostru actual, un manager trebuie sa controleze si sa ofere feedback permanent subordonatilor. Majoritatea angajatilor sunt atenti la imaginea lor, asadar vor sa aibe un “sef” care sa ii remarce ca muncesc si care le recunoaste rezultatul pozitiv al muncii, nu numai pe cel nesatisfacator! Cu cat este "mai mare" seful care ii remarca, cu atat mai bucurosi sunt!
Nu vei reusi "sa motivezi" pe nimeni! Poti insa sa creezi cadrul organizatoric si psihologic in care oamenii pot sa isi gaseasca motivarea de a face performanta: Unii sunt etern nefericiti si lipsiti de curaj, asadar din tot ce li se pune la dispozitie prefera sa remarce ce lipseste, ca sa isi justifice mentinerea statu-quo-ului; Altii vor folosi ce li se ofera ca sa genereze rezultate. Depinde de educatia dobandita in viata pana atunci...
Programele de dezvoltare profesionala au efecte durabile doar daca managerii directi stiu cum sa preseze participantii sa aplice cele invatate. Fara atentia cuvenita din partea "sefului", oamenii evita sa faca schimbari de substanta - din comoditate, de teama efectelor imprevizibile ale schimbarii, fiindca "nu este urgent", respectiv "las' ca merge si asa"! Totodata, ceea ce au invatat vor aplica daca si "sefii" vor da exemplu in acelasi sens.
Este incredibil cat de putini bani le sunt necesari multor angajati romani ca sa traiasca! Afirmand ca "la banii astia nu merita sa ma agit", ei de fapt isi asigura nevoia de a avea o slujba fara bataie de cap, in care "eu ma fac ca muncesc, ei se fac ca ma platesc". ...Iar daca mai pica ceva pe langa, este foarte bine!
